POEZII

MA STRIGAI: “RAMAI!”

♥♣♦

M-am despartit de tine, casuta mea dintai,

Cand inca imi strigai: “Ramai!”

Si lacrimai cand ma strigai ,

Dar doar un “Adio”, iesi din al meu grai…

Caci stiai ca voi uita, cate putin

Din ceea ce ma facea sa-ti apartin,

Era poate al tau glas,

Ori fiorul primului pas,

Sau poate ai tai copii

Ce zburdau pe verzi campii,

Sau poate al tau matern sarut,

Ce imi placea atat de mult..

Ori poate a ta imbratisare

Ce ma incalzea in recea stare…

Da, stiai prea bine ce va fi,

Cand departe noi vom fi,

Caci ai vazut in viitor,

Cand eu ma indepartam in zbor,

Fiindca atunci cand te-am revazut,

Nu te-am mai recunoscut,

Si nici tu nu mai stiai

Cum sa-mi spui cat ma iubeai,

Caci al meu suflet de copil

A baut paharul plin,

Si te-a ingropat atat de mult

Incat te-a pierdut din gand…

Dar azi eu vad cu ochi noi,

Ca a trebuit sa se puna marea intre noi,

Caci trebuia sa se-mplineasca,

Legea supra omeneasca

Ce era randuita chiar de sus,

De unde ploaia divina-a curs,

Si a trebuit sa te parasesc

Ca sa invat mult sa iubesc…

R.B.


-foto preluata de pe internet-                                      „Poezii”…with Roxana Barsan

Anunțuri

Categorii:POEZII

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s