Vocea inimii

NASCUTI PENTRU CER…

familypic

Ce dai tu oare mama, Domnului Iisus,

Ca al tau copil s-ajunga odata Sus?

Atunci cand calea-i lata

Te-ndrepti usor spre Rai,

Dar cand se instramteaza

Gasesti o scuza-n grai…

Trudesti si zi si noapte

Pentru lumesti bucate

Dar pentru Ceru-albastru

Si Stralucitul Astru??

O, mama, spui ca-i greu

Cand mergi spre Dumnezeu?

Dar uita-te la el,

E-atat de mititel,

El cere o Stea din cer

Si-o cale spre Eden…

El cere un Izvor

De Apa datator…

Acel cu Apa vie

Ce duce spre Campie…

Sa nu vrei sa cladesti

Case ca-n povesti,

Pentru al tau copil

Ce-l vezi asa umil…

El te vrea pe tine

Ca azi sa nu suspine,

Sa il inveti sa-noate

Prin multele potoape…

Si tu, o, tata crezi

Ca nimic nu datorezi,

Cerului de Sus,

Prea-scumpului Iisus?

Crezi ca a ta menire

E sa privesti la fire?

Sa dai la al tau copil

Un cos de roade plin?

El e venit din Soare

Si fara El, el moare,

Si daca vei pleca

Ceru se va-ntrista…

Caci n-ai vazut ca are

Aripi ca sa zboare

Si nu l-ai invatat

S-ajunga la Imparat..

O, tineti-l de mana

Si spuneti-i de Cer

Ca-odata sa ajungeti

Prea-fericiti la El…

R.B.

„Copii sunt o mare binecuvantare!”…Sunt cu siguranta atunci cand ei sunt fructul unei mari iubiri! Insa acesti copii sunt inainte de toate o mare responsabilitate!

Ieri, duminica, am trait un alt moment fericit langa cei care Dumnezeu mi i-a pus aproape in aceasta viata.

A fost o sarbatoare de cumatrie in care s-a vorbit mult de datoria mamei in educatia copilului si poate prea putin de responsabilitatea tatalui!

Unde se pozitioneaza oare el? Care este rolul lui in educatia copilului pentru viata aceasta si cea viitoare?? Dumnezeu l-a pus pe tata, precum cap al familiei, indrumator spre Cer…

Insa atunci cand el se indeparteaza, pentru a castiga “painea cea de toate zilele”, isi mai pastreaza el oare acest rol? De prea putine ori!! Ceea ce se intampla este ca isi pierde din autoritate pentru  faptul ca copii lui sunt nevoiti sa creasca in absenta lui…

Familia nu mai este cu adevarat o familie, dar se destrama si sufletele devin cioburi de doruri si asteptari continue…

Din pacate, inca gasesc printre prietenii mei care se pregatesc pentru viata de familie conceptul ca “tatal are datoria sa castige bani de dimineata pana seara pentru sotie si copii, chiar si de la departare daca este nevoit!” si “mama are responsabilitatea cresterii copiilor!”

family interaction

-foto preluate de pe internet-

De multe ori gresim sa credem ca hrana primarie de care copii au nevoie este cea trupeasca, cand in realitate Cuvantul Lui Dumnezeu, Credinta in El sunt unicile care hranesc in orice moment; care tin si de foame si de sete…El da putere in furtuna, El ii creste aripi copilului ca sa zboare intr-o zi spre Tara minunata, spre fericirea vesnica si desavarsita.

Aceasta este comoara cea mai de pret care poate un parinte sa lase copiilor lor, mostenirea pentru viata viitoare care nu isi va pierde nicicand valoarea aici si dincolo..

Haideti sa intelegem acest mare adevar pana cand nu va fi prea tarziu…

si sa invatati pe copii vostri ca primul cuvant rostit sa fie al Tatalui ceresc…si doar ulterior mama si tata…


„Vocea inimii!”…with Roxana Barsan

Anunțuri

Categorii:Vocea inimii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s