INGERII PRINTRE NOI!

f95f17e4f6c167967eebc4c083f39938

Sunt intamplari in viata noastra care nu le vom putea uita nicicand si care ne vor parea mereu actuale oricate anotimpuri ar trece peste ele.

Desi sunt mai mult de 9 ani de la aceasta experienta, inca mi-o amintesc clar si deslusit.

Eram pe atunci studenta la liceu, in Italia in anul 4, cand una dintre colegele mele m-a invitat la ziua ei de nastere si asa am plecat cu mai multe dintre prietene spre acel loc. In tot acest drum m-am lasat condusa de ele care cunosteau mai bine zona in care se afla restaurantul si unde eram asteptate de sarbatorita.

Asadar acea parte a orasului imi era necunoscuta, insa pentru a ma intoarce acasa ma bizuiam pe autobuzele care circulau destul de des.

Pe cat posibil am incercat sa tin un ochi pe ceas pentru a nu scapa din vedere trecerea orelor, dar, cum se intampla de obicei la sarbatori, vorbele multe te fac sa pierzi conexiunea timpului.

Intr-un final imi iau la revedere si ajung la statia de autobuz. Ora se facuse tarzie, autobuzele incepeau sa soseasca din ce in ce mai rar si inca nu aveam idee exact unde ma aflam. Se apropia de ora 22.00…(10 noaptea)

9d14e99a7263180dcfdd47a7d772fdd2--angels-among-us-framed-canvas

Persoanele pe strada erau putine si in inima mea un sentiment usor de neliniste incepea sa isi faca loc, dar cu toate acestea am decis sa nu chem pe nimeni in ajutor.

La un moment dat celularul suna si o aud pe mama mea preocupata care ma astepta acasa de ceva vreme. Ii spun ca e totul bine incercand sa nu ii transmit nimic din starea mea de ingrijorare.

Totusi nelinistea ma induce sa ma misc la statia urmatoare, dar chiar atunci vad trecand pe langa mine un autobuz  in viteza.

Deci acum ma gaseam intr-o situatie si mai critica decat cu putin inainte: eram obligata sa astept poate mai mult de o ora venirea urmatorului bus, in noapte si pe strazi necunoscute. Incercam totusi sa nu intru in panica repetandu-mi ca o cale de iesire trebuia sa existe.

Mai trec cateva momente gandindu-ma cum sa procedez pentru a nu sta pe loc cand notez aparand din senin o femeie facand jogging pe noapte si incep sa alerg dupa ea pentru ai cere directii, dar o pierd la curba urmatoare.

Cand privesc imprejur ma vad ajunsa la o intersectie unde se gasea un supermarket care nu era deschis la acea ora atat de tarzie iar presiunea incepe sa-mi creasca si mai puternic.

In acele clipe agitate, se ivesc un barbat si o femeie destul de in varsta cu un catel  dupa ei si decid sa traversez rapid strada pentru a le cere informatii.

Nu mica este uimirea mea cand aflu ca aceast cuplu atat de disponibil avea o fata care invatase chiar la liceul la care eu studiam in acel moment si cunostea bine si profesorii. Mai mult de atat se ofera sa ma duca cu masina chiar pana in fata blocului avand trecere chiar prin zona mea.

Asa se intampla ca intru cu inima putin stransa in masina acestor binefacatori necunoscuti si in mai putin de 15 min ma gasesc in fata blocului casei mele.

Ceea ce traisem mi se parea SUREAL. Dintr-o situatie in care cu greu mai reuseam sa imi tin inima in piept, pasesc in casa mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Deci m-am despartit de bunii mei samariteni cu zambetul pe buze si ajungand in casa am incercat sa depanez timpul inapoi pentru a intelege mai bine evenimentele prin care trecusem.

Părintele Cleopa, călugăr ortodox, spune: “Orice creștin are un înger bun, care stă de-a dreapta lui și îl povățuiește spre tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. Precum îngerul este slujitor al lui Dumnezeu și îl păzește pe om întru toate căile sale și precum îngerul se supune voii lui Dumnezeu, la fel trebuie să fie și omul. Îngerul păzitor este cel care stă întotdeauna lângă ființa umană, păzind-o și ghidând-o, spre a o ajuta în viață.”

Cred cu desavarsire ca femeia care a aparut in acea noapte pe neasteptate alergand, era un inger care avea scopul de a ma conduce la intersectia unde acest cuplu se afla.

Probabilitatea de a intalni aceste persoane cu atat de multe lucruri in comun, printre putinii care se mai gaseau pe strada la acea ora tarzie, intr-un loc atat de indepartat de centrul orasului si in care sa ma pot increde, era minima.

Daca avem parinti sau bunici, cu credinta in Dumnezeu, printre primele rugaciuni care ne invata de mici este acea numita “Inger, ingerasul meu!”.

Din pacate, atunci cand crestem pierdem din vedere realitatea ingerilor in viata noastra; uitam ca avem in permanenta cu noi un inger pazitor si prin urmare ca nu suntem niciodata singuri.

Haideti astazi sa fim recunoscatori ingerilor nostri pentru marea purtare de grija si vom simti cum prin  divina lor prezenta existenta noastra va capata o valoare mult mai inalta!

UN INGER

Un inger a aparut din cer
Era trimis de blandul Miel,


El ne este mereu aproape,
De noi in greu nu se desparte…
Ne sopteste cand gresim
Si ne invata sa iubim
Pe cei sarmani, pe cei cazuti,
Si sa privim spre naltii munti…

Intr-o zi l-am intalnit
In noaptea fara de sfarsit…

Casa imi era departe
Parea ca-oceanul ne desparte,
Dar l-am vazut ca alerga,
Nestiind ca el era,
Si am calcat pe urma lui,
Dar peste-o clipa nu-l vazui…

El ma dusese pe-o carare,
Unde se-afla a mea salvare,
Acolo eu am intalnit
Ai lui oameni si-am pornit
Si-acasa am ajuns ca-n zbor,
Leganat de-un dulce nor…

Doar mai tarziu am inteles
Ca eu eram al lui ales,
Ca a fost el ce alerga
Si-n dragoste ma-nfasura….

R.B.

Acatistul Ingerului Pazitor

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-ingerului-pazitor-67191.html


-foto preluate de pe internet-                               „Vocea inimii!”…with Roxana Barsan

 

Reclame
Categorii:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s