MA-NTORC ACASA?

13f8aeb17f24c1dba6134e1dbb928066 (1)

De cand spatiul s-a deschis

Spre zari cu covorul rosu-ntins

Si sufletul prea fraged l-au patat

Sfasieri de-mbratisari neincetat…

Casa cea dulce s-a preschimbat

In incaperi cu pereti reci a unui vechi palat,

Si cuvintele au luat o alta forma,

Imbogatindu-se si ratacind a lor aroma…

 Repasind din nou pe paginile-ngalbenite,

Revad acel copil ce calca pe cimentul cel fierbinte…

Fiecare spic de iarba

Se transforma intr-o podoaba,

Fiecare alb nor

Era de povesti izvor

Si nestematele il indulceau

Cand din ochii lui visari zvacneau…

Dar cu tristete adesea il intreba pe imparat:

“-De ce a atins moartea un corp nevatamat?

-De ce ochii ce-i zambeau,

Neclintiti acum ei se aflau?.”

Insa tu, casa mea de-odiniora,

Te-ai transformat doar in cea de-a treia tara,

Caci glasul tau de dor nu-l mai aud,

Ca inapoi eu sa ma uit…

Doar peretii reci din palat pot povesti

De cate ori pasii te-au lasat fara a mai stii,

Daca inghetati sau calzi vor mai reveni…

Iar cuvintele ce mi le spui la tine-n brate

Imi soptesc de ale timpului subtiri ate..

Insa te-am iubit nespus de mult

Pana cand m-ai indemnat pe alta carare sa apuc

Lasandu-mi pe obraz doar un dulce-amar sarut…

R.B.


-foto preluata de pe internet-                                          „Poezii!”…with Roxana Barsan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s