Sări la conţinut

ULTIMELE GANDURI ALE LUI OCTAVIAN PALER

Citat-Octavian-Paler4.png

Octavian Paler: „Mi-e frică de  absenţa lui Dumnezeu”
In mod cazual am gasit ultimul interviu al lui Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 – d. 7 mai 2007, București) scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Cred ca cu totii avem ceva de invatat din viata oricarui om care intalnim sau privind la inceputul, decursul si ultimele lor ganduri inainte de trecerea spre vesnicie. 

Deoarece interviul este destul de lung nu am sa-l redau in intregime, insa pentru cei interesati puteti gasi link-ul la sfarsit pentru interviul complet.

„Vă este teamă de ce e …Dincolo? 

Mi-e teamă de moarte. E o taină pe care nu sunt încă în stare s-o înfrunt. Moartea este pentru mine ceea ce erau pentru greci ochii Gorgonei, în care te uitai şi împietreai. Nu mai am nimic de aşteptat. Mi-e frică, nu de Dumnezeu, ci de  absenţa lui Dumnezeu. Sunt incapabil să gândesc o lume în care El nu ar axista, pentru că atunci toate  s-ar prăbuşi. Dumnezeu înseamnă pentru mine falimentul raţiunii mele, punctul unde raţiunea începe să nu mai aibă explicaţie, unde încep să bâjbâi prin întuneric.

Nu sunt mulţumit de viaţa mea. Singura satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele. Dacă am aceste dezamăgiri, înseamnă că am avut iluzii şi aşteptări foarte mari de la mine. Mi-aş fi dorit să am mai mulţi prieteni şi nu am, mi-aş fi dorit să  fiu mai puţin singur şi nu am reuşit. Mi-aş fi dorit să am o familie mare, mulţi nepoţi şi nu am. Sunt sătul de mine însumi. Eu sunt o ilustrare perfectă a racului negativ.

În cărţile dvs. tânjeaţi după certitudini. Scepticismul  nu vă împovărează ?

A crede este un dar şi un har. Nu mă  mândresc deloc cu faptul că  sunt considerat un sceptic. Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi. Aş fi vrut să am la ora asta certitudini. Din nefericire, trăiesc între ruine de certitudini. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii. Desigur, iubesc încă viaţa. Dar resimt acut bătrâneţea şi faptul că nu mai am decât trecut. Ce mai pot spera acum? Să-l rog pe Dumnezeu să fie indulgent cu mine şi să-mi ofere, cât mai am de trăit, cât mai puţine boli. Am fost botezat în religia creştină, în religia asta voi muri. Aş fi vrut să am la ora asta certitudini, aş fi vrut să am lucruri în care să cred profund.

Cum îi simţiţi pe tineri?  Debusolaţi, pierduţi în tehnică?

E generală violenţa cu care reacţionează tineretul, debusolarea asta vizibilă în atitudinea lor. Tinerii nu au niciun fel de certitudine, în afară de faptul că  lucrurile sunt complicate. Mă uit însă la tinerii care merg pe stradă şi vorbesc continuu la telefonul mobil. Mai au timp să se uite cum se clatină o frunză? Mai au timp noaptea să se uite la stele? Omul a intrat într-o epocă  a tehnolatriei, nu mai stăpâneşte el tehnica, ci tehnica îl stăpâneşte pe om. Omul are iluzia că vorbeşte cu lumea întreagă la calculator, dar e de fapt singur.

Care sunt efectele imediate ale cinismul mediatic?

Am citit recent o carte care vorbea despre imbecilizarea prin televiziune, care simulează postgândirea. Constat că televiziunile noastre prin gunoiul electronic pe care-l aruncă zilnic în casele noastre face apel la ce e mai jos în psihologia noastră. Nu ducem lipsă astăzi de mitocănie, nu ducem lipsă de grosolănie, nu ducem lipsă de vulgaritate. Televiziunile se străduiesc însă  să  accentueze  această latură negativă a societăţii noastre. Se practică un linşaj. Nu mă  aşteptam ca societatea românească să fie atât de cinică. E jalnic, înseamnă că  nu avem criterii, respect pentru valori. Înseamnă că nu avem valori şi nu credem în valori. Trăim, din nefericire pentru noi, o criză a valorilor care ne poate costa, împingându-ne să glisăm în afara istoriei.  (Interviu realizat pe  2 iulie 2006. Interviul a fost publicat în volumul „30 de interviuri eveniment”, de Simona Chiţan, Editura Tritonic, 2008). „

identity-795864_960_720-860x484Stiu multi spun ca destinul nostru este scris in stele, ca ora, luna, anul, timpul in care ne nastem determina viitorul nostru pe acest pamant, alegerile noastre in cariera, dragoste, prietenie etc. Insa realitatea este ca desi ne putem naste cu anumite trasaturi de caracter, poate unii dintre noi sunt mai timizi, altii mai impulsivi, mai agitati, Dumnezeu ne da, in fiecare zi, puterea de a lua decizii care ne pot schimba viata, putin cate putin spre mai bine, spre o stare de multumire mai adanca, spre o traire mai autentica.

Trebuie doar sa ne intrebam, dezbracandu-ne de prejudecati, scepticism si orgoliu: Suntem noi astazi capabili sa spunem ca urmam cu devotament cea mai profunda si insemnata voce a constiintei noastre divine?

info.:http://adevarul.ro/cultura/carti/ultimele-ganduri-octavian-paler-mi-e-frica–absenta-dumnezeu-1_566974577d919ed50e159636/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Paler


-imagini preluate de pe net-                                                 „Vocea inimii”…with Roxana Barsan

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: