CAND MA INDREPT SPRE DUMNEZEU…

lazarus

Cand ma indrept spre Dumnezeu

Vad un sarac pe drumul meu,

Cu haine roase, zdrentuite,

De vreme mult prea prafuite…

Si ma intreb de ce el vrea

Banutul chiar din mana mea,

Cand eu simt ca sunt chiar mai saraca

Si decat el parca…

Si as vrea sa-i povestesc

Dar o vorba nu graiesc,

Si de fug de el o data

Il gasesc tot la a mea poarta…

Si inteleg atunci uimita

Ca sunt eu cea necajita,

Cu un suflet gol de roade,

Fructele dragostei necoapte…

Si cu viermele necredintei

Ce roade radacina vitei,

Caci saracia intreaga vine

Cand inima-i printre spine…

Fiindca de nu ai suflet larg

Degeaba fugi de-acel sarac,

El se va gasi in tine

Printre lacrimi si suspine

Si va cere bogatie

Din a inimii iubire…

Si doar daca i-o vei da

El atunci te va lasa

Sa pasesti asemenea

Acelui sarac-bogat

Cu suflet de Imparat!

 R.B.


-foto preluate de pe internet-                                           „Poezii!”…with Roxana Barsan
Reclame
Categorii:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s