IMI PARE RAU!

resena-instinto-amanda-hocking-l-jbmyrr1

Imi pare rau, stiu c-am trait

clipe scumpe impreuna,

Dar usa mea ieri s-a inchis

si nu vreau sa privesc in urma…

Stiu cand te vad in amintiri,

pe fata un zambet imi rasare,

Si vei ramane, negresit,

un crin pe-a mea carare…

Dar c-am ales sa-ti spun adio,

te rog, nu te-ntrista,

Voi ramane doar un nume

ce-n veci nu vei uita..

Si chiar de nu-ntelegi acum,

te rog, nu mai chema,

Accepta usa mea inchisa

cu lacatul la ea..

Si poate cand vei pasi in ploaie

prin gandurile mii,

Te vei impedica de-un nume

si-atunci imi vei zambi…

R.B.

Vi s-a intamplat sa trebuiasca sa inchideti usa unei prietenii sau poate inceput de prietenie pe plan sentimental? Daca da, cum ati inchis acea usa la care poate ati batut chiar voi? Este mai uosr sa inchizi tu usa sau altii sa ti-o inchida in fata? Raspunsul il stim cu totii…

Dumnezeu m-a trecut in aceasta viata prin amandoua situatii si din fericire (am sa ma explic de ce spun fericire) de mai multe ori prin prima.

Da, este mult mai usor sa spui “Nu” si poate si sa taci, sa nu raspunzi la repetute chemari a acelei voci care, doar cu putin timp in urma, iti era “prieten/prietena”. Si poate nici nu te mai gandesti in veci la ea, daca nu o mai intalnesti pe cararea vietii tale.

Poezia mea incepe cu un: “Imi pare rau…” care, din pacate, nu am avut curajul sa il spun in fata si nici prin scris. Am vrut ca povestea nostra sa se inchida intr-un mod mai putin dureros. Dar oare asa a fost? Oare pentru cine? Daca pentru mine a fost mai usor, oare cum a fost pentru el, daca a ajuns sa ma contacteze de mai multe ori, desi eu am ramas pasiva si prima data? Aceste raspunsuri nu le vom avea niciodata cu certitudine, dar cu siguranta, ne putem face o idee.

Pentru mine a fost simp0e7d47f04fcb99209a94a665b6989762lu sa ranesc prin pasivitatea mea, lipsa mea de comunicare, dar nu mi-a fost tot atat de usor sa accept acelasi comportament din partea altei persoane si e clar de ce….

Atunci cand suntem noi care lasam, de cele mai multe ori, avem siguranta ca am fi facut o greseala in caz contrar, si chiar daca pierdem un prieten/prietena, e mai usor de suportat. Dar cand cineva ne inchide usa, ramanem cu EU-ul nostru care trebuie sa invete sa ierte, sa inghita o frustrare, sa mearga din nou cu capul sus. In plus, cand continuam sa vedem acea persoana totul se aseaza incetul cu incetul, pana ce nimic nu ne mai face rau……dar cand distanta ne separa, raman ganduri fara rezonanta, fara raspuns.

Si totusi?? Totusi daca il avem pe Dumnezeu in viata noastra, mai presus de tot, credem cu tarie, ca a fost spre binele nostru. Insa, in momentul “focului”, cand EU-l nostru arde……atunci putem noi, oare, sa il aruncam in oceanul amintirilor si sa ne lasam calauziti spre mal, spre alte tarmuri de Domnul nostru??

Acest “el”, din aceasta poezie, a insemnat foarte mult pentru mine. Parea a fi acel “print” pe “cal balai” venit pe pamant din nemurire pentru a ma trezi la viata.

Si asa a si facut. Increderea lui in mine parea oarba, cuvintele lui pareau luate din carti de povesti si conversatiile noastre pareau ca nu vor mai sfarsi nicicand. Insa de ce a fost atat de simpul sa inchid totul intr-o liniste atat de asurzitoare, dupa mai mult de doi ani in care ne tineam in contact?

Unicul raspuns pe care mi-l pot da, si mi l-am dat din diferite experiente este ca, la un moment dat simti ca acea persoana si-a indeplinit menirea ei in viata ta, noi nu mai avem nimic sa ii dam, si el/ea nu mai are nimic sa ne dea in schimb, sau noi nu mai vrem ceea ce am crezut ca am vrea odata.

Atunci da, devine totul simplu. Dar trebuie sa ne gandim ca nu intotdeuna ceea ce este simplu pentru noi, este si pentru cealalta controparte. Din acest motiv trebuie sa ne luam manusi, in mainile noastre aspre, inainte de a manevra sentimentele celorlati, pentru ca durerea sa fie de intensitatea cat mai mica posibila. Macar cu atat suntem datori, sa nu uitam….,.restul sa ii lasam lui Dumnezeu….


  -imagine preluata de pe net-                                        „Vocea inimii”…de Roxana Barsan

Anunțuri

  Un gând despre „IMI PARE RAU!

  1. Claudiu-Liviu Onișoară
    18 Sep 2017 la 9:50 am

    Da, acel nu trebuie spus in asa fel incat sa nu raneasca… nobile ganduri in acest articol!

    Apreciat de 1 persoană

  2. 18 Sep 2017 la 10:23 am

    Trebuie sa uzam sensibiitatea de care toti dispunem atunci cand este vorba de sentimente…

    Merci pentru comentariu Claudiu! O zi frumoasa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Dragi Femei...

aici gasiti tot ce iubiti: casa, familie, prietenie, lifestyle, sanatate, frumusete, DIY

backtoromaniasite.wordpress.com/

Mă distrez readaptându-mă în România după 6 ani de străinătate :)

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

Gândurile dintre pagini!

Cărțile educă spiritul!

jurnal de lectură

''O încăpere fără cărţi e ca un trup fără suflet.'' - Cicero

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

vorbindcudumnezeu.com/

colecţii de carte de Alberto Bacoi

Ratacit printre litere

Esti ceea ce simti

Not just food!

....with Roxana Barsan....

Not just food!

with Roxana Barsan

%d blogeri au apreciat asta: