O, ce pian prea dulce

in suflet imi rasuna,

Cand ma gandesc la tine

in noaptea far de luna,

…

A sale note multe, te fac sa reinvii,

Si mi te aduc aproape din gandurile mii…

…

Si gust din cupa dulce

ce strans ne mai tinea,

Cand ale noastre glasuri,

iubirea retrezea,

…

Cand mana mea timida o clapa atinsese,

Iar vraja ei curata in mreje ma prinsese…

…

Si te-am cantat adesea

pan ce ai devenit

O parte indistincta

din suflet-mi iubit,

…

Dar te-am oprit in noaptea cand notele pareau

Prea joase si prea grele si zarile plangeau…

…

Si ti-am respins chemarea,

desi balada ta

Ma duse printre stele,

atat ma fermeca,

…

Si-am si cantat alaturi, un timp dragostea mea,

acele nalte clape ce zorii ii fura…

…

Dar m-am ascuns in noapte,

sa nu ma-ademenesti

Sa-ti cant a tale note

nascute din povesti,

…

Caci mana cea ranita sa te-atinga ar tremura,

cand nota cea inalta cerul larg l-ar deschidea…

…

Insa vei ramane pururi,

cald in inima mea,

Si-n nota cea iubita,

si-n cea ce mult durea,

….

Indisolubila-unitate, al dragostei ecou,

Cu ale tale clape negre si divinul, alb sacou…

R.B.

-foto preluata de pe internet-                                                      „Poezii!”…with Roxana Barsan

Publicat de roxanabarsanblog

“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.” ― Arundhati Roy, The Cost of Living Vezi toate articolele lui roxanabarsanblog