DIVINUL, ALB SACOU…
O, ce pian prea dulce
in suflet imi rasuna,
Cand ma gandesc la tine
in noaptea far de luna,
…
A sale note multe, te fac sa reinvii,
Si mi te aduc aproape din gandurile mii…
…
Si gust din cupa dulce
ce strans ne mai tinea,
Cand ale noastre glasuri,
iubirea retrezea,
…
Cand mana mea timida o clapa atinsese,
Iar vraja ei curata in mreje ma prinsese…
…
Si te-am cantat adesea
pan ce ai devenit
O parte indistincta
din suflet-mi iubit,
…
Dar te-am oprit in noaptea cand notele pareau
Prea joase si prea grele si zarile plangeau…
…
Si ti-am respins chemarea,
desi balada ta
Ma duse printre stele,
atat ma fermeca,
…
Si-am si cantat alaturi, un timp dragostea mea,
acele nalte clape ce zorii ii fura…
…
Dar m-am ascuns in noapte,
sa nu ma-ademenesti
Sa-ti cant a tale note
nascute din povesti,
…
Caci mana cea ranita sa te-atinga ar tremura,
cand nota cea inalta cerul larg l-ar deschidea…
…
Insa vei ramane pururi,
cald in inima mea,
Si-n nota cea iubita,
si-n cea ce mult durea,
….
Indisolubila-unitate, al dragostei ecou,
Cu ale tale clape negre si divinul, alb sacou…
R.B.
-foto preluata de pe internet- „Poezii!”…with Roxana Barsan
Minunat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Many thanks Claudiu! 🙂 Pianul este o alta mare pasiune care, din pacate, nu am avut ocazia sa o cultiv prea mult!!
ApreciazăApreciază
„Sa-ti cant a tale note
nascute din povesti,
…”, frumos, foarte frumos Roxana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc foarte mult pentru apreciere!!
O zi cu soare in suflet! 🙂
ApreciazăApreciază