Vocea inimii

GEORGE ENESCU: „ACEASTA MA BUCURA, CA EU POT COMUNICA CU DUMNEZEU, CU MUZICA MEA…”

Enescu-Header-EN

George Enescu, cu o indiscutabilă notorietate universală contemporană, îşi mărturisea cu francheţe, în anul 1945, credinţa în Dumnezeu şi apartenenţa la Ortodoxie.

De altfel, în preambulul unui volum de amintiri, apărut sub semnătura reputatului jurnalist francez Bernard Gavoty, maestrul George Enescu mărturisește că însăși nașterea sa a fost un dar divin „…Șapte frați și surori s-au născut înaintea mea. Doi au murit de mici, iar angina difterică i-a răpus și pe ceilalți cinci… Părinții mei, care proveneau fiecare din familie de preoți ortodocși, se rugau cu ardoare și plecau deseori la mănăstiri pentru a-I cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. Ruga lor s-a împlinit în anul 1881… Iată-mă de două ori pecetluit, ca om al gliei și ca mistic. Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieții”

george-enescu-citat

„Povestea vieții lui George Enescu începe pe plaiurile Moldovei și se sfârșește în inima Parisului; o cale anevoioasă, străjuită de copaci ce se pierd în zarea îndepărtată, pe care, cum singur mărturisește, nu ar fi putut-o parcurge fără credință: „Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, care m-a creat.”

„După umila mea părere, trebuie să fii cu adevărat naiv ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că e invizibil ne face să-L adorăm.”

„Mă înspăimântă însă mulțimea și varietatea căilor pe care le urmează oamenii, pentru a ajunge până la El. Anumite credințe mi se par amare, pline de deznădejde; astfel, Missa lui Ernest Bloch se termină lăsându-ți o impresie de neant, în timp ce liturghia … este plină de iubire și frumusețe. Deoarece tot sunt pe calea mărturisirii gusturilor și credințelor mele, vreau cel puțin să mă spovedesc în totul. Înainte de a termina, voi fi drept cu mine, mărturisind că nu am căutat gloria și deșertăciunile ei. Când suntem copii, părinții noștri ne dăruiesc un cerc. Mai târziu, o femeie ne pune în deget un inel de aur, iar pentru a ne consola că îmbătrânim, prietenii ne oferă o cunună de lauri. Jucării – rotunde toate – …simple jucării! Eu nu am dorit decât inelul de aur. S-a sfârșit!…”

„In primul rand, George Enescu a imbinat credinta crestina cu creatia muzicala.”

Atat bunicul dupa tata al lui George Enescu, cat si bunicul sau dupa mama au fost preoti. Cu alte cuvinte, copilul si tanarul George a crescut intr-un univers spiritual ortodox romansc, acela al localitatii Liveni, langa Dorohoi, unde s-a nascut el in 1881, si acela al Moldovei intregi crestine si muzicale.

In al doilea rand, invatam din pilda lui George Enescu sa unim valorile culturii nationale cu valorile culturii universale. Asemenea unui stejar falnic al Moldovei, care si-a facut coroana larga, pentru ca are radacini adanc infipte in pamant, George Enescu a intrat in coroana muzicii universale fara sa-si piarda identitatea sa nationala. Mai mult, el a pus in stare simfonica valente ale spiritualitatii romanesti in circuitul valorilor universale.

George-EnescuGeorge Enescu ne invata ca:

 „Talentul, oricat de mare ar fi el, trebuie cultivat prin munca si perseverenta, prin daruire jertfelnica de sine.”

Cu alte cuvinte, dupa cum lumina multa daruieste numai lumanarea care arde intens, tot asa valoare universala devine numai talentul cultivat cu pasiune neintrerupta si jertfelnicie permanenta.

Citind cu atenţie corespondenţa muzicianului, se pot găsi pretutindeni declaraţii explicite şi repetate ale mărturisirii religiozităţii sale şi ale credinţei în Dumnezeu. Vorbind, de exemplu, cu celebra actriţă Eleonora Duse (despre care se ştie că nu s-a gândit la Dumnezeu până nu l-a ascultat pe George Enescu cântând).

„Cum cred în muzica pe care am iubit-o, atât cred şi în Dumnezeu care m-a creat.”

Copilăria, definitorie pentru micul Enescu

Copilăria micului geniu a fost una destul de „încorsetată”, în lumina faptului că bucuria venirii sale pe lume s-a „războit” cu teama părinților de a-l pierde și pe el (toți cei unsprezece frați ai săi au murit fie la naștere, fie în primii ani din viață). Acest «glob de cristal» în care se va afla până la vârsta adolescenței a contribuit la conturarea, în spiritul lui Enescu, a unei sensibilități mai rar întâlnite: se ferea de jocurile prea brutale, joaca i se părea o pierdere de timp în detrimentul studiului muzicii, ura vulgaritatea și gălăgia și simțea „un fel de spaimă înnăscută în fața vieții”.

“Dacă aș îndrăzni să mă plâng, aș face-o pentru a spune că nu am fost un copil răsfățat, ci un copil adorat până la exces, până la sufocare. (…) Când mă gândesc la copilărie, simt încă în jurul meu vigilența înspăimântată în care am crescut. Eram ferit de cele mai mici pericole, la cea dintâi alarmă tremurau pentru mine. În această căldură de seră, sufocantă și tensionată, m-am maturizat prea repede. Și, dacă astăzi sunt un bărbat hipersensibil, un fel de jupuit de viu, explicația cred că trebuie căutată în copilăria mea”, avea să i se confeseze compozitorul lui Bernard Gavoty (critic muzical și jurnalist de radio).

Citat-George-Enescu

Un copil cu talente uimitoare

Copilul George Enescu a fost înzestrat de către Dumnezeu cu abilități remarcabile, în acest context, supranumele de copil-geniu fiindu-i atribuit pe bună dreptate. Astfel, Jurjac avea un auz uimitor, o memorie uluitoare (era suficient să audă o singură dată o melodie, pentru a o putea reproduce cu ușurință și, la maturitate, putea dirija întreaga operă a compozitorului Richard Wagner și cânta pe dinafară nu mai puțin de 62 de volume de Bach), deținea o excelentă memorie vizuală (imediat ce vedea o partitură , o „îndosaria” în minte). Mai mult, Enescu știa să citească, să scrie și să socotească încă de la vârsta de 4 ani, cunoștea notele muzicale la 5 ani, realiza tablouri și desene la 6 ani și vorbea engleza, franceza și germana la 9 ani (!).

Părinții compozitorului au observat înclinația răsfățatului familiei pentru muzică și i-au dăruit o mică vioară cu trei coarde. Cu o luciditate admirabilă specifică omului care știe care îi este menirea, viitorul creator al Rapsodiei Române, supărat că părinții nu l-au luat în serios și că nu a primit o vioară adevărată, a aruncat jucăria în foc! Din momentul în care micuțul a primit prima vioară adevărată, lumea întreagă a stat la picioarele acestui om genial, criticii vienezi numindu-l un Mozart român – la nu mai mult de 11 ani, George Enescu a urcat pe scena sălii Bösendorfer din Viena, moment în care a demonstrat cât de bine stăpânește vioara și pianul.

Georges_Enesco_1930

De-a lungul anilor, succesele au încununat activitatea lui George Enescu, firea lui sensibilă și simțămintele nobile insuflate de către familia sa influențându-i tot parcursul vieții.

„Aceasta mă bucură, că eu pot comunica cu bunul Dumnezeu, cu muzica mea, pentru că eu sunt un om profund religios, cred, sunt un simplu şi umil credincios, dar dintre cei mai fervenţi, toate le fac cu credinţă şi iubire pentru El.”

citat celebru din 

Resursehttp://matricea.ro/george-enescu-un-geniu-izvorat-din-credinta-in-dumnezeu-si-din-dragostea-familiei/

http://basilica.ro/un-roman-pentru-universalitate-george-enescu-1881-1955/

http://ziarullumina.ro/george-enescu-a-fost-un-om-religios-32426.html


-foto preluate de pe internet-                                „Vocea inimii!”…with Roxana Barsan

Anunțuri

Categorii:Vocea inimii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s