NEGRAIT DOR!

images

O, Cati Iti spun ca Te iubesc,
dar ce mult ei Te ranesc.
O, ce multi iti canta lin,
dar la Tine nu mai vin,
O, ce multi Ti-au promis cerul,
dar nemilosi au injunghiat mielul,
O, ce multi au plans cu lacrimi,
uitand de ale Tale patimi,
O, cati spun ca Iti slujesc,
dar pe sarman nu il privesc,
O, ce multi in zori alearga
sa isi umple casa-n treaga,
Dar lasa al Tau cuvant
luat de al lumii vant…

O, ma vad azi, drag Iisuse
acel nemernic cersetor,
Ce iti cauta iubirea
cu un nemaigrait dor…

R.B.


 -foto preluate de pe internet-                                                      „Poezii”…with Roxana Barsan

Anunțuri
roxanabarsanblog

“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.” ― Arundhati Roy, The Cost of Living

4 gânduri despre „NEGRAIT DOR!

    1. Multumesc frumos, Claudiu! Cuvintele de multe ori pot spune prea putin…..

      Poezia ” Ce slab e glasul meu Iisuse” scrisa de Traian Dorz este cea care am citit-o pentru prima data in public cu inima care imi iesea din piept!

      TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
      Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

      „Ce slab e glasul meu, Iisuse,
      cât vreau să spun, şi tot nu pot –
      cuvântul meu e doar o rază,
      iar Harul Tău e-un soare tot.

      Minune zic că-i al Tău Nume,
      dar ce puţin e cât am spus,
      Îţi zic Iubire, – mult e, Doamne,
      dar mult mai mult e ce-i ne-spus.

      Îţi zic…, dar orişicât Ţi-aş zice,
      nevrednic simt orice cuvânt;
      – încep să cânt atunci, dar nu e
      pe-a Ta măsură nici un cânt.

      Încep să plâng…, cu imn de lacrimi
      să mă înalţ să Te cuprind,
      ce mare-i lacrima, dar Tu eşti
      şi mai departe strălucind…

      Alerg înfrânt la Contemplare
      şi-ngenuncheat, tăcând, Te-ador,
      şi-abia atunci Ţi-ajung aproape
      şi Te cuprind odihnitor…

      Oricât aş vrea să spun vreodată,
      simt totu-nchis… şi mă supun;
      chiar ce-aş dori să spun mai dulce
      nu-mi este-ngăduit să spun!”

      Dupa, am mai citit si poezii scrise de mine…Dar nimic nu se compara cu emotia PRIMELOR VERSURI…!!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s