MIHAI EMINESCU-VERONICA MICLE: O DRAGOSTE TULBURATOARE

mistere-4

„Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.“

Mihai Eminescu,„Ce e amorul?“

Oare cum ar fi arătat poeziile lui Mihai Eminescu dacă nu ar fi fost inspirat de „Îngerul Blond“, așa cum o alinta poetul pe cea care i-a furat inima pentru totdeauna, Veronica Micle? 

Au trăit o iubire pasională, iar scrisorile prin care-și alinau dorul au rămas martore ale unei povești de dragoste eterne.

Mihai Eminescu și Veronica Micle s-au născut în 1850,el la 15 ianuarie,ea la 22 aprilie și tot amândoi au pășit în lumea de dincolo în anul 1889,la doar 50 de zile distanță. Iubirea lor a creat unele dintre cele mai frumoase poezii de amor ale literaturii românești. Se spune că s-au stins din prea multă dragoste,neavând parte de acel final frumos ca în povești.

Prima întâlnire în orașul muzicii clasice

Ce doi s-au văzut pentru prima dată la Viena,în anul 1873,unde Eminescu era student,iar Veronica venise să-și trateze o problemă de sănătate. Deși avea doar 22 de ani,tânăra era deja mamă a două fete,fiind căsătorită încă de la 14 ani cu profesorul universitar Ștefan Micle,mai mare ca ea cu 30 de ani. Veronica nu și-a iubit niciodată soțul,dar l-a respectat până când acesta a închis ochii pentru totdeauna. Săgeata lui Cupidon i-a atins inima lui Eminescu,acesta fiind vrăjit de farmecul femeii cu păr bogat,de culoarea aramei,și ochi albaștri. În capitala Austriei,cei doi s-au îndrăgostit,însă Eminescu a fost nevoit să plece la Berlin,iar Veronica era așteptată la Iași,lângă familie.

Idilă sub teii din Copou

Întors de la studii,Mihai Eminescu s-a stabilit în Iași,unde s-a reîntâlnit cu Veronica și a început să frecventeze casa soților Micle,la cenacluri literare. S-au întâlnit în particular în parcul Copou,însă aceste plimbări dau dat naștere la bârfe,iar în scurt timp soțul Veronicăi a început să primească scrisori compromițătoare. Eminescu a decis să se mute la București,iar relația dintre ei s-a răcit,deși continuau să-și scrie frecvent. Într-o scrisoare,Eminescu îi scria:„Tu ai fost şi eşti viaţa mea,cu tine s-a început şi s-a încheiat şi,dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine,nu am la ce trăi”.

images

Piedici în calea relației

După moartea lui Ștefan Micle în anul 1879,se părea că în sfârșit cei doi aveau ocazia să-și trăiască povestea de dragoste. Însă destinul le-a fost din nou potrivnic. Veronica a început să aibă dificultăți financiare,iar Eminescu nu o putea ajuta deoarece își schimba des locul de muncă. În plus,prietenii lui Eminescu s-au opus relației lor,considerând-o pe Veronica o femeie de moravuri ușoare. Se spune că Titu Maiorescu era cel care a alimentat aceste bârfe deoarece Veronica a depus mărturie împotriva lui la un proces. Mai mult,acesta se temea că geniul lui Eminescu va apune dacă o va avea mereu alături pe muza poeziilor sale.

Necazurile se țin lanț

501_001Veronica a venit pentru o scurtă perioadă la București,iar dragostea lor a fost binecuvântată cu un copil,care însă s-a născut mort. Însă cei doi încă au sperat că vor fi fericiți și și-au făcut planuri de căsătorie,care însă nu s-au concretizat niciodată. Frumusețea Veronicăi a atras mereu admiratori și chiar prietenii lui Eminescu,I. L. Caragiale și Ioan Slavici,au încercat,fără succes,să-i cucerească inima. Gelos,Eminescu a dat crezare zvonurilor la adresa infidelității Veronicăi și a decis că este mai bine să pună capăt relației lor.

Începutul sfârșitului

În anul 1883 au apărut primele semne ale bolii poetului,iar cei din anturajul celor doi au acuzat-o pe Veronica de indiferență,deși ea se afla în această perioadă la Iași și el la București. După aparenta însănătoșire a poetului,ei au mai dat o șansă iubirii lor,iar Veronica s-a mutat cu fetele la București. Părea că lucrurile intraseră din nou pe făgașul normal,Veronica chiar i-a dedicat lui Eminescu un volum de poezii scrise de ea. „Scumpului meu Mihai Eminescu,ca o mărturisire de neștearsă dragoste“,acestea erau cuvintele așternute pe coperta primului exemplar.

Iubire dincolo de moarte

Boala poetului recidivează și el a a fost lăsat în groja familiei de la Botoșani. A început un nou coșmar,deoarece sora acestuia a refuzat să o lase pe Veronica în apropierea lui. Abia în 1889,Eminescu a fost internat într-un sanatoriu,unde s-a stins la 15 iunie. Durerea pierderii a fost prea mare pentru Veronica,care s-a retras la Mănăstirea Văratec,unde a transcris într-un jurnal toate poeziile pe care i le dedicase lui Eminescu și pe cele care i-au fost dedicate ei. În noaptea de 3 înspre 4 august ea a înghițit un flacon de arsenic și s-a alăturat în nemurire iubitului său.

Ultima scrisoare a lui Eminescu

Septembrie 1882

  Doamna mea,

Ți-aș zice „amica mea”, dacă din scrisorile Dtale n-ar respira pururea un ton de amărăciune, dacă uitând ceea ce am fost – odinioară – și-mi pare un secol de atunci – ai primi amiciția ce ți-o ofer și respectul pe care am învățat a-l avea pentru Dta.

 Să fim dar odată sinceri între olaltă, să lăsăm acuzările și suspiciunile de-o parte și să mă lați să-ți descriu cum mi se prezintă mie acest trecut de-un an și mai bine care mi-a părut atât de lung. De ce mi-ai cerut scrisorile înapoi îmi explic poate. Puținele zile în care nu ți-am răspuns ți-au părut prea lungi și aveai cuvânt să aștepți de la mine mai multă grabă. Ceea ce m-a mirat însă este repejunea cu care-ai răspândit în lume vestea rupturii noastre, ceea ce eu nu spusesem absolut nimănui. mai târziu a venit blaga cu totul nemeritată despre Maiorescu, despre o Doamnă oarecare, ce nu ți-a dorit niciodată rău și de care erai geloasă fără umbră de cuvânt, dar pe lângă acestea – de ce s-o tăgăduiesc? – a venit, poate prilejuită de aceste mici lucruri, un desenchantement, un urât și un pustiu în sufletul meu, încât acesta nu s-a putut umplea cu nimica, a rămas permanent.

 Dta totdeuna ai gândit că eu petrec în București. Te-ai înșelat totdeuna și fie cine din cunoscuții mei îți poate da mărturie c-am trăit ca un pustnic, ca un săhastru. Mizerii trupești și sufletești m-au împresurat întotdeuna și amintirile, căzând una câte una ca frunzele veștede, momente de aur și momente de durere au lăsat pe urmă-le un desgust de viață și de tot, pe care nu ți-l pot descrie. Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam eu de ce-o cer. Știam prea bine că fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt făcut pentru nici o femee, nici o femee nu e făcută pentru mine, și oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic și prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumusețează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viață fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar?

 Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă.

 cand-vazut-verena-217616Nu risipi partea cea mai bună a vieții și a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic să-ți ridice praful urmelor și crede-mă odată în viață când îți spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfă a instinctelor sale fiziologice împreunate c-o idee fixă. dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zădar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăiești și eu sunt ucis – ce raport poate fi între noi?

 De aceea lasă amărăciunea de-o parte, bucură-te de-o viață care va fi frumoasă încă, pentru că ai devenit o femee demnă, pentru că astăzi ești ceea ce ar fi trebuit să fii totdeuna după dispozițiile Dtale generoase și după spiritul de adevăr pe care-l ai. Părerea de rău de a-ți fi cauzat Dtale dureri e singura părere de rău pe care-o am… Te rog iartă-mi-le cu atât mai mult cu cât mai mult cu cât eu n-am nimic de iertat, cu atât mai mult cu cât de la Dta n-am văzut decât bine.

               Al Dtale

              supus

               Eminescu

 Resurse: https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/oameni-si-destine/articol/tulburatoarea-poveste-de-dragoste-dintre-mihai-eminescu-si-veronica-micle

Corespondență Mihai Eminescu – Veronica Micle


-foto preluate de pe internet-                                          „Vocea inimii!”…with Roxana Barsan

Anunțuri
roxanabarsanblog

“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.” ― Arundhati Roy, The Cost of Living

3 gânduri despre „MIHAI EMINESCU-VERONICA MICLE: O DRAGOSTE TULBURATOARE

    1. Foarte frumos spus! Si mie imi place mult. Totusi imi pare rau ca a trait o viata atat de plina de dureri fizice si sufletesti, insa cred ca acesta este destinul multor oameni mari precum Eminescu! De obicei adevarata valoare le este recunoscuta doar dupa moarte. Destin nefast 😦

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s