bc477d70d2984cd3c1f9cb40335cc70b--lord-of-the-rings-the-lordSA MURIM CU SPADA-N MANA!!

De putin timp o persoana care o admir a scris un articol care m-a pus pe ganduri: Destinul ne este scris ori suntem noi cei care il determinam prin actiunile noastre? Pana unde putem duce lupta cu adversitatile vietii? Suntem doar niste visatori, idealisti atunci cand inca credem ca intr-o zi vom atinge cu mana noastra aspiratiile de o viata? Merita sacrificiul ori este mai indicat sa cadem la compromisuri?

Aceste intrebari sunt valabile pentru toate planurile vietii: al carierei, al sanatatii  si al sentimentelor.

Sa incepem cu SANATATEA!

Multe persoane din ziua de astazi traiesc dependeti de energizante sub forma de cafea, dulciuri de tot tipul, hormoni prezenti in carnuri si lactate ce sunt mai procesate decat ne-am putea imagina. Din toti acestia o percentuala considerabila sunt constienti ca ceea ce introduc in organismul lor, zi de zi, NU este apropiat, insa gandesc ca au  doar o viata si au dreptul sa se bucure atat timp cat le este dat. Altii, intrigati  lasa o usa deschisa spunand: “De maine poate voi incerca si eu aceasta noua strada!”
healthy-woman.jpgTotusi cand, oare, vine acea clipa si pentru noi: ceasul in care intoarcem pagina si cu toata inima luptam cu fiecare obstacol, intern si extern, pana obtinem rezultatele la care aspiram? Este necesar cu adevarat ca „paharul sa fie plin ochi” pentru a face acest pas?? Sau poate nici atunci?

Pentru mine acel moment a venit acum 6 ani, chiar in pragul Anului Nou si atunci m-am gasit la rascrucea cea mai insemnata din intreaga mea existenta. Aveam in fata ochilor mei un drum pe care milioane de oameni il parcurg, insa care mi-ar fi cerut sa imi incatusez visurile, idealurile, vointa si libertatea mea ori strada inexplorata a credintei in necunoscut, in aspiratii, in libertate, in viata si mai presus de toate in Dumnezeu.
In acea circumstanta de impas pot spune ca vocile externe ma atrageau in amandoua directii, insa decizia care am luat-o intr-o fractiune de secunda mi-a distrus vechile credinte si mi-a reconstruit o noua temelie pe care si pana in ziua de astazi viata mea se sprijina. O hotarare ferma de a crede in VIATA, de a crede in LIBERTATE, de a crede in NEVAZUT, DE A TINE OCHII DESCHISI intre timp ce o parte din mine murea pentru a se transforma si a renaste  sub o alta forma si a deschide aripile larg spre orizonturi de vis, spre trairi prea greu de descris. Asadar sunt profund convinsa ca majoritatea dintre noi avem capacitatea si sansa de a ne ridica din orice conditie ne aflam prin vointa lui Dumnezeu: “Totul ii este cu putinta celui ce crede”!

CARIERA?

Da, si aici lupta este nespus de apriga si inversunata! Cum te trezesti dimineata inainte de a te duce la munca? Cu greu in suflet te gandesti  ca va veni din nou acel “Luni” si oftezi imaginandu-ti toata saptamana in fata ta? Cat te-ai straduit sa schimbi acea conditie? Crezi ca iti este dat ca toata viata sa ramai in acea stare ori mai palpaie inca in tine acea mica scanteie de ambitie care iti spune ca va veni o zi in care vei fi entuziasmat de rezultatul muncii tale?

mujer-directiva-inmobiliaria-liderazgoSe stie ca viata pe meleagurile straine NU este deloc simpla. De multe ori noi cei care ajungem aici renuntam la o cariera mai buna pentru ideea unei cresteri financiare sperand  ca intr-o zi ne vom realiza si pe plan profesional! Insa cati dintre noi nu pierdem strada ambitiilor noastre? Cati la un moment dat am spus: “Lucrurile s-au schimbat, acum prioritatile sunt altele!”?

Cu totii trebuie sa incepem de undeva, insa esential este sa NU ne ratacim in cotituri. Luand in considerare experienta mea personala as putea spune ca curbele vietii mele nu au fost putin sinuoase. La anumite dintre ele viteza a fost atat de mare incat am pierdut controlul, dar am ales sa ma ridic si sa ascult bataia inimii visurilor mele, sa ascult cu atentie daca inca se mai deslusea prin tot zbuciumul vietii. Da, inca, inca!! Alte dati velocitatea era atat de mica incat ma simteam amortita in absenta inflacararii si pasiunii pe care nu le intravedeam la orizont. Atunci ceva din mine imi soptea sa risc si sa ies din acea zona de confort si sa ma arunc in valurile emotiilor oricat ar fi trebuit sa sufar. Pot sa afirm ca niciodata nu voi uita excitatia acelor momente pe „roller coaster” si implinirea obtinuta la apusul soarelui. Mereu imi voi aminti acele aventuri care m-au imbracat in costum elegant si m-au obligat sa alerg prin ploaie cu avionul care imi zbura la cativa zeci de metri deasupra capului. Doar acele clipe inegalabile mi-au permis sa inteleg ca trebuie sa lupt pentru idealul carierei mele. Si astazi Dumnezeu a facut posibil sa ma trezesc dimineata si sa traiesc visul pentru care am luptat de atatia ani, poate alta data in mod mai pasiv, alta data mai cu mare entuziasm, insa niciodata amagindu-ma pe mine insami si pe cei din jurul meu ca nu “doresc mai mult de la viata”!
El a permis dupa atatea incercari sa imbrac hainele elegante adecvate formei sufletului meu si  sa incalt pantofii potriviti ritmului pasilor mei mai alerti si plini de entuziasm pentru o noua zi de provocari!!

Cat despre DRAGOSTE?

Aici tematica este foarte sensibila si terenul extrem de instabil, valurile se ridica si inima palpiteaza!

De cand suntem mici noi fetele visam la acel „Prince Charming” din povesti. Alta data ni se pare ca este atat de aproape incat ii simtim respiratia, ii percepem gandurile, ii intuim pasii. In schimb in alte momente avem impresia ca il vedem indepartandu-se de noi si poate incepem sa ne indoim ca ceea ce simteam ca ni se cuvine sa traim in aceasta viata, acea poveste de dragoste ideala, va deveni realitate intr-o zi.

laughter-1303719_1280.jpgAm avut fericirea de cand eram mica sa observ manifestarea dragostei autentice in fata ochilor prin parintii mei, prin rude, cunstinte si prieteni mai apropiati si departati. Totusi, am vazut si cealalta parte a medaliei in care compromisurile pe plan sentimental au dus la pierderea nu numai a dragostei romantice, ci si a celei primare care ne leaga de Cer, de infinit, de Dumnezeu.
Tentatiile in viata mea, dupa o perioada lunga de imobilitate pe plan sentimental in care cariera a fost interesul meu principal, nu au intarziat sa apara! De la acei printi fermecatori realizati profesional si cu prospective de o viata mai usoara si entuziasmanta, la acele ademeniri si propuneri care s-au prezentat de la persoane care pasesc pe calea credintei adevarate. Desigur fiecare alegere care o iau cand inima imi este pusa in joc lasa in urma ei mari si mici zgarieturi deoarece ma gasesc constransa sa pun pe balanta vietii, inca o data, vocea constiintei si dorintele practice a vietii de zi cu zi.

Nu stiu cat timp Dumnezeu ma va tine in aceasta conditie, insa sunt convinsa ca El ne indeamna pe toti sa luptam neincetat pentru a putea sa ne trezim intr-o zi tinand de mana persoana dorita, pentru a privi in ochi acel iubit/a care ne citeste cuvintele nescrise ale inimii noastre, pentru a strabate impreuna colinele si a urca muntii pe calea credintei si a ne pune in genunchi alaturi de mirele/mireasa pentru care am fi capabili sa ne sacrificam intreaga noastra viata.

Putem pierde batalia insa vom castiga razboiul!

cu-crucea-n-spateNiciodata cine a pornit la lupta pentru o viata cu Dumnezeu NU a pierdut razboiul!

Poate fi vorba despre cariera, sanatate, dragoste, insa daca tinta noastra este intotdeuna eternitatea, bataliile noastre vor fi incununate de lacrimi de fericire, chiar si atunci cand poate ne vom gasi slabiti si singuri!

Deci haideti sa dam si astazi jertfa noastra de „sange” frumusetii visurilor noastre si sa primim cu bratele deschise implinirea lor nobila aici sau …DINCOLO!!

Sa nu uitam ca atunci cand VOM CADEA CU SPADA IN MANA LUPTAND PENTRU PACE, ADEVAR SI DREPTATE VOM FI MEREU INVINGATORI!!

DREAM IT POSSIBLE!!


-foto preluate de pe internet-                   „Vocea inimii!”…with Roxana Barsan

Anunțuri
Postat de:roxanabarsanblog

“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.” ― Arundhati Roy, The Cost of Living

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s