Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine

de Costache Ioanid

„Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stânci.
Să uit de ani, de lume şi de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-Ți bate-n piept…

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!…”

R.B.

 -imagine preluata de pe net-                                           „Poezii”…with Roxana Barsan

Publicat de roxanabarsanblog

“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.” ― Arundhati Roy, The Cost of Living Vezi toate articolele lui roxanabarsanblog