POATE AM SCRIS PREA MULTE…

R.B.

Poate am scris prea multe
Cuvinte dulci si-amare,
Si m-am ascuns in soare,
Cautand o alinare…

Poate-am trait ca norii
Pe cerul cel albastru,
In leaganul iubirii
Privind spre caldul astru…

Poate-am respins chemarea
Atator voci  si-mi pare
Ca am urcat pe-o raza,
Pe-o unda de cantare…

Poate am ravnit o hrana
Mai dulce si curata,
Cea ce ne este data
De scumpul nostru Tata…

Poate-am platit o, pretul
Atator ani umbriti
De-atatea ne-ntelese,
De-asa lumesti dorinti…

Poate-am urcat pe muntii
Cei straluciti si grei
Si am cazut in lacrimi
Privind voiosii zmei…

Si poate inca maine,
Nevrednic’ tot fiind,
Voi alerga spre Tine
Iisuse preaiubit…

Primeste-ma Preabune
Atunci in Casa Ta,
Despovarat de toate,
O, ia-ma…Tata asa!!

-foto preluate de pe internet-                                                  „Poezii!”… with Roxana Barsan