„Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?” de Valentin Popovici
Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
de Valentin Popovici
…
„În vase – uleiul de îmbălsămare,
Şi-n suflet – mocnită durerea cea mare,
Iar faţa – brăzdată de şanţuri adânci…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Şi-n suflet – mocnită durerea cea mare,
Iar faţa – brăzdată de şanţuri adânci…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
…
Mijesc zorii zilei, e zi de-nviere,
Şi noaptea sinistră cu umbra ei piere;
Dar ochii tăi umezi de veghe ţi-i strângi…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Şi noaptea sinistră cu umbra ei piere;
Dar ochii tăi umezi de veghe ţi-i strângi…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
….
În foşnet de frunze mişcate de-o boare
Se-apropie Domnul în straie de soare,
Iar tu amintirea duioasă alungi…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Se-apropie Domnul în straie de soare,
Iar tu amintirea duioasă alungi…
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
…
Aici, lângă tine-i Fiinţa divină,
Te cheamă la viaţă, speranţă, lumină.
De ce în amarul durerii te frângi
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
Te cheamă la viaţă, speranţă, lumină.
De ce în amarul durerii te frângi
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?
….
Pământul întreg astăzi e-n sărbătoare:
Hristos a-nviat, şi în veci nu mai moare;
– Iisuse… Rabuni… Tu noaptea alungi!
– Marie, Marie, te-ntreb, de ce plângi?”
de Valentin Popovici
-foto preluate de pe internet- „Poezii!”…with Roxana Barsan
“To love. To be loved. To never forget your own insignificance. To never get used to the unspeakable violence and the vulgar disparity of life around you. To seek joy in the saddest places. To pursue beauty to its lair. To never simplify what is complicated or complicate what is simple. To respect strength, never power. Above all, to watch. To try and understand. To never look away. And never, never to forget.”
Comentarii recente