O, voi canta mereu acest cantec cu dor,
Prin zilele cu soare si cand va fi doar nor,
Si voi simti pe suflet, si nu se va sfarsi,
Caci voi zambi preadulce cand imi voi aminti…..
O, ce clipe preascumpe traitam printre voi,
Ma lumina un soare si nu simteam nevoi,
Paseam, dar parca-n zbor mai mult ma ridicam
Si frica imi era cand ochii-mi deschideam…
Si inima-mi prea calda dorea mai mult sa stea,
S-adune tot mai multe stelute dulci in ea,
Un zambet ce prin ploaie, lumina mi-o dadea,
Si nu puteam sa cred ca poate fi a mea….
O-mbratisare ‘nalta din cer se revarsa
Si drumul lung prin noapte indata se scurta,
Veti fi mereu cu mine prin tot ce-a fost un vis,
Caci mi-ati deschis o cale si-n inimi m-ati cuprins…!
R.B.
-imagini preluate de pe net- „Poezii”…with Roxana Barsan-
Reclame
Câteodată, unii dintre viz
