Imi pare c-am pierdut, Iisuse, 
incercand s-adun comori,
Ca m-am ratacit de Tine
printre vise scrise-n nori…

In anii fericirii, intaei dimineti,
copil paseam cu Tine
prin vant si prin nameti…

Eram un gand si-o fapta,
oriunde ma duceam,
Si zorii erau limpezi,
un pas spre Canaan…

Dar veacul acesta de-astazi,
netrebnic, necurat,
M-a prins cu negre gheare,
de Tine instrainat…

Te cautam adesea
pe nestiute cai,
Dar ma opream in bezna
incinselor vapai…

Si as fi vrut cu-n strigat
‘napoi sa pot sa-ntorc,
Dar pentru mine Domne
nu mai era un loc…

Caci cand ajuns-am, iara,
pe calea cea arata,
Toti anii nalucirii
in fata mi se-arata…

Iar dincolo de soare,
de nebulosul foc,
Imi era scris cu lacrimi,
sub umbra unui plop…:

„E doar un vis acesta,
tot ceea ce traiesti,
Viata ta-i Dincolo,
nimic nu risipesti…

Acolo Fericirea
va fi de nedescris,
Acolo-i Nemurirea
prin Fiul Meu trimis..!”

R.B.

 -imagini preluate de pe net-                     „Poezii”…with Roxana Barsan-