Imi pare c-am pierdut, Iisuse,
incercand s-adun comori,
Ca m-am ratacit de Tine
printre vise scrise-n nori…
In anii fericirii, intaei dimineti,
copil paseam cu Tine
prin vant si prin nameti…
Eram un gand si-o fapta,
oriunde ma duceam,
Si zorii erau limpezi,
un pas spre Canaan…
Dar veacul acesta de-astazi,
netrebnic, necurat,
M-a prins cu negre gheare,
de Tine instrainat…
Te cautam adesea
pe nestiute cai,
Dar ma opream in bezna
incinselor vapai…
Si as fi vrut cu-n strigat
‘napoi sa pot sa-ntorc,
Dar pentru mine Domne
nu mai era un loc…
Caci cand ajuns-am, iara,
pe calea cea arata,
Toti anii nalucirii
in fata mi se-arata…
Iar dincolo de soare,
de nebulosul foc,
Imi era scris cu lacrimi,
sub umbra unui plop…:
„E doar un vis acesta,
tot ceea ce traiesti,
Viata ta-i Dincolo,
nimic nu risipesti…
Acolo Fericirea
va fi de nedescris,
Acolo-i Nemurirea
prin Fiul Meu trimis..!”
R.B.
-imagini preluate de pe net- „Poezii”…with Roxana Barsan-
Foarte frumoasa poezia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos, Thomas!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult pentru apreciere, Claudiu!
O zi cu soare in suflet! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Piena di grazia…
Hai davvero talento.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grazie mille Mateo. Le tue parole sanno accarezzare il cuore in un modo unico e originale! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană