Lasa-ma sa cred ca Timpul
E mai lung pasind alene,
Sa simt cum Anotimpul
Mi se scurge printre vene…
…
Sa adorm sub ceru-albastru
Si sa umblu printre stele,
Caci aceasta este viata,
Numai agatat de ele…
…
Sa trec prin caldura Verii
Mangaiat de-un dulce crin,
Fara a ascunde-o rana,
Dar scaldat de raze plin…
…
Si cand Toamna imi va bate
La casuta mea de pin,
Sa-i deschid indata usa
Si sa-i spun:-” Preascumpo vin’ !”…
…
Iar cand Iarna isi va face
In gradina mea culcus,
Sa ii pun pe haina-i alba
Jucaria mea de plus…
…
Si cand sprinten’ Primavara
Imi va spune- “Am sosit!”
Sa ii susur: -„Imi esti sora,
Dar si pe fratii, i-am iubit!”…
…
Sa ne luam atunci de mana,
Sa ne pierdem printre flori,
Amintindu-ne de-o vreme
Cand fugeam grabiti in zori…
R.B.

 -imagini preluate de pe net-                     „Poezii”…with Roxana Barsan-